"Nulla è reale, tutto è lecito.”

If it rusts, it can never be trusted; if its owner fails to control it, it will cut him; yes, pride is like a blade.

Author.
Red like blood. White like bone. Red like solitude. White like silence. Red like the beastly instinct. White like a god's heart. Red like thawing hatred. White like a frozen, pained cry. Red like the night's hungry shadows. So shooting through the moon in a sigh is like radiant white, scattered red.
~That's me

I do not fight because I think I can win. I fight because I have to win.

What's the difference between a king and his horse? I don't mean kiddy shit like "One's a person and one's an animal" or "One has two legs and one has four." If their form, ability and power were exactly the same, why is it that one becomes the king and controls the battle, while the other becomes the horse and carries the king?! There's only one answer. Instinct! In order for identical beings to get stronger and gain the power they need to become king, they must search for more battles and power! They thirst for battle, and live to mercilessly, crush, shred, and slice their enemies! Deep, deep within our body lies the honed instinct to kill, and slaughter our enemies! But you don't have that! You don't have those pure, base instincts! You fight with your brain. You try to defeat your enemies with logic! And it doesn't work! You're trying to cut them with a sheathed sword! That's why you're weaker than me

~Quality reads:
Ralu ~ Mihu's blog

Template by Elle @ satellit-e.bs.com

“The flavour of my life!”

CHAPTER #22 ~sin cera

joi, 6 iunie 2013 || 6/06/2013 12:18:00 a.m.

"Secretul din spatele cuvintelor „fără ceară” era prea dulce. Originile expresiei se pierdeau în vremuri de mult trecute. În epoca Renaşterii, sculptorii spanioli care făceau greşeli când sculptau marmură scumpă îşi peticeau adesea greşelile cu cera — „ceară”. O statuie care nu avea greşeli şi deci nu cerea peticire era denumită o „sculptură sin cera” sau o „sculptură fără ceară”. Mai târziu, expresia a ajuns să însemne tot ce era adevărat sau onest. Cuvântul „sincer” evoluase din spaniolul sin cera — „fără ceară”. Ca atare, codul secret al lui David nu însemna cine ştie ce mare mister — pur şi simplu el îşi semna bileţelele cu cuvintele: „Cu sinceritate”." - Fortăreața digitală de Dan Brown

Am ales să-ncep cu acest fragment din romanul lui Dan Brown deoarece mi-a "picurat" în subconștient această filosofie a lucrurilor fără ceară, care, consider a fi un acronism, ceva perimat în viziunea mea, un clișeu pentru idealiști, un kitsch pentru realiști. Pe ce "tăpșan" mă aflu eu ? Sincer, este incert, dar mărturisesc ca e o incertitudine plăcută, căci, prin ea se propagă misterul, un mister cu un parfum ușor, cu o melodie de volnicie, e un prilej perfect pentru cel aflat în ceață să răzbească la lumină.